Nu e copil mai fericit și mai sănătos decât cel crescut la țară, în aer curat, departe de aglomerație, de zgomot și de tentații. Copilul crescut la țară învață de mic să salute politicos, să fie harnic și săritor, să îndrăgească animalele și să le îngrijească. Timpul nu le ajunge, ziua pare a fi prea scurtă pentru ei, pentru jocuri și pentru noi descoperiri. Natura le e prietenă, fețele le sunt arse de soare și de vânt, dar ochii le zâmbesc. Nu-i sperie ploaia, frigul, nimic nu le strică jocul.