În zonele muntoase, în care Arhanghelii erau celebrați și ca patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită ”turta arieților”, (arieții fiind berbecii despărțiți de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate. Această turtă se arunca în dimineața zilei de 8 noiembrie în mijlocul oilor, odată cu slobozirea între oi a berbecilor. Dacă turta cădea cu fața în sus era un semn încurajator, de bucurie în rândul ciobanilor, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei. Dar dacă aceasta cădea cu fața în jos, supărarea domnea peste ciobani. Acesta era evenimentul care încheia calendarul pastoral.